Orașul care joacă: Bucureștiul, între decor și personaj
De la blocul comunist la periferia fluidă, cinemaul românesc a învățat să citească orașul ca pe o arhivă vie.
Anatomia unei priviri: de ce ne întoarcem la cadrele lui Cristian Mungiu
Cinemaul lui Mungiu nu ne cere să judecăm repede. Ne obligă să locuim, pentru câteva minute, în disconfortul unei alegeri.
Cadrul 01Dincolo de cadru.
Eseu●Recenzie●Dosar●Interviu●Arhivă●Sunet
În prim-plan
Toate articolele →Sunetul vinovăției: ce auzim când Tár tace
În filmul lui Todd Field, puterea nu intră în cadru cu o declarație. Se aude în ritmul pașilor, în uși închise și în cine primește dreptul la tăcere.
Camera care nu pleacă: lecția radicală a lui Chantal Akerman
A rămâne în fața unei acțiuni obișnuite poate fi mai destabilizator decât orice răsturnare de situație.
Poziția CINE9
Un film nu se termină odată cu genericul. Imaginile continuă în felul în care vorbim, alegem și ne amintim.
Recenzia săptămânii
Mai multe recenzii →Corpul imposibil și foamea de a fi văzut
The Substance transformă obsesia perfecțiunii într-un spectacol grotesc. Dar adevărata oroare nu este corpul care se rupe, ci privirea care îl măsoară.
C9—01
De ce existăm
Scriem despre imagini ca să înțelegem mai bine prezentul.
CINE9 este o publicație independentă despre cinema și cultura vizuală. Publicăm eseuri, recenzii și dosare care acordă filmelor timpul pe care îl cer.
Citește manifestul nostru →